.RU
Карта сайта

Malko Productions Paris, Cauchemar en Colombie - старонка 17


– Grăbeşte-te, porcule, nu trebuie să-l facem pe Don

Pedro să aştepte.

Negrul acceleră imediat ritmul violului, smulgându-i Elvirei urlete şi mai ascuţite, în final se goli în ea cu mormăieli de fiară, apoi se retrase brusc, cu membrul monstruos încă rigid.

Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, îşi trase pantalonii pe el şi o apucă pe Elvira de păr. Fără să o îmbrace, o târî pe coridor, apoi pe scări, împiedicându-se în şort, căzu şi se rostogoli pe scări, rămânând pe podeaua din hol. Otero o puse în picioare, o trase de păr până în grădină, apoi îi dădu drumul brusc. Când se aplecă să-şi ridice şortul, negrul rjdică braţul drept şi o lovi în ceafă cu maceta cu toată puterea, înmărmurit, Malko văzu lama înfigându-se în gât ca în brânză. Capul Elvirei se rostogoli în iarbă în jeturi de sânge, iar corpul fu zguduit de câteva spasme. Otero îşi şterse liniştit lama de perdeaua de la bar şi o puse la loc în centură.

– Vamoslzise Arbolito vesel.

Malko era ţinut tot cu braţele răsucite la spate, îl urcară în spatele unui Land Rover, la mijloc între cele două brute. Arbolito se urcă la volan, iar Otero se aşeză lângă el. Malko era ameţit de groază, amorţit, neputându-se gândi la ce i se va întâmpla lui. închise ochii o secundă şi visă la castelul lui din Liezen şi la corpul fabulos al Alexandrei, într-o bună zi, trebuia să se întâmple şi asta. Şi colonelul Netamayu se crezuse nemuritor.

Alt vehicul 4x4 plecă înaintea lor, ticsit cu oameni înarmaţi. Mai era încă unul care îi aştepta la intersecţia cărării cu drumul principal. Acesta se aşeză în fruntea convoiului. Alţi oameni rămăseseră la motel cu fetele pe care Malko le zărise la bar. El Mexicane- îşi pregătise foarte meticulos operaţiunea.

Proprietatea lui Pedro Garcia Velasquez se afla cam la doi kilometri de aici, chiar după un punct de plată pentru autoturisme. Trebuiră să aştepte la răscruce un adevărat convoi de camioane ca să poată trece. Arbolito se întoarse către Malko şi agită Sieg-ul.

– Amigo, ce pistol frumos ai! O să-l păstrez ca amintire de

la tine.

Coşmar Tn Columbia

127

Ce rost avea să se pună la mintea lui? în acest moment, Wayne Maifort trebuie să se uite la CNN, aşezat confortabil în fotoliu la Bogota, întrebându-se cum se descurca Malko. Se gândi şi la Dirty Shirt Harry. Oare britanicul va reuşi? Dar ceilalţi ştiau cine era Elvira? Probabil că da, altminteri ar fi interogat-o. Pe el îl vor tortura cu siguranţă, închise ochii şi se concentra, zicându-şi că peste câteva ore, orice s-ar întâmpla, nu va mai suferi. Nu puteau să-l ucidă decât o singură dată.

Land Rover-ul ajunse în sfârşit la şosea şi prinse viteză. Otero deschise radio la care auzi nelipsitele salsa tropicale, înghesuit între cei doi ucigaşi, Malko transpira abundent. Deşi era noapte, temperatura nu scăzuse nici măcar cu un grad.

Treptat, scurtul acces de pesimism îi făcu loc unei furii glaciale. Traficanţii aveau să mai câştige o dată! Dar nu de soarta lui era obsedat acum, ci de însemnătatea acestei situaţii.

Se auzi scrâşnet de frâne. Land Rover-ul încetinea la punctul de plată. Prin geamurile pline de noroi, Malko zări cabina luminată şi funcţionarul dinăuntru. Arbolito întinse două sute de pesos şi plecară precedaţi de alte vehicule 4x4. Mintea lui Malko lucra cu rapiditatea unui computer. Odată ajuns la ferma lui Velasquez. soarta îi era pecetluită... Rămăsese mai puţin de un kilometru. Deodată, Arbolito strivi frâna, iar Malko fu proiectat în faţă. Un camion cu toate farurile stinse oprise pe partea dreaptă a'şoselei. Dar se întâmplau des astfel de lucruri: Arbolito înjură printre dinţi. Se oprise atât de aproape de el, încât trebuia să dea înapoi' ca să-l poată ocoli. Cutia de viteze scrâşni. Cei doi oameni care îl înconjurau pe Malko priveau camionul.

Malko se repezi spre dreapta. Observase că portiera era întredeschisă, înainte ca mustăciosul să-şi dea seama, el se aruncă în şanţ, luându-şi un avânt formidabil.

Ateriza în iarbă, auzi în spate înjurăturile pasagerilor din Land Rover, se ridică şi porni spre punctul de plată. Dacă reuşea să se urce într-un vehicul care oprea la barieră, mai avea o mică şansă să scape cu viaţă. Se uită în urmă. Otero şi încă o gardă de corp săriseră din vehicul şi îl urmăreau. Malko avea puţin avans. Rămas la volan, Arbolito încerca să dea înapoi, strecurându-se printre celelalte maşini. Negrul se apropia de el cu paşi mari, agitând maceta cu care o decapitase pe Elvira. Nu oprise nici un vehicul, iar funcţionarul nu-şi va risca viaţa pentru el. De data asta era terminat.

– Vino aici, ghngo!ur\ă negrul.

Malko se întoarse ferm hotărât să moară luptând. Oricum, merita mai mult decât soarta pe care o avusese Yaakob Neîamayu.

128

Coşmar in Columbia

Coşmar în Columbia

129

Capitolul XV

Juan Quiroz se balansa în scaun în ritmul unei salsa ce se auzea tare la aparatul lui de radio, ţinându-se strâns cu ambele mâini de volanul semiremorcei Kenwood. A plecat din Puerto Boyaca în urmă cu cinci ore după ce a încărcat treizeci de tone de banane care trebuiau să ajungă la Medellin a doua zi dimineaţă. Compania lui de transporturi din portul Bogota, „El Volante," avea reputaţia că aducea mărfurile la timp... Numai că Juan Quiroz avusese probleme cu aprinderea când a făcut plinul, lucru ce l-a făcut să întârzie câteva ore... Dar şi le petrecuse îndopându-se cu aguardiente la restaurantul din colţ, ascultând muzică şi flirtând cu chelneriţa de serviciu, în culmea euforiei, mergea cu toată viteza ca să recupereze timpul pierdut.

Apucă la întâmplare sticla cu aguardiente pe care o luase cu el şi mai trase un gât în timp ce ţinea volanul cu o mână. Aici, în zona de şes, putea să meargă cât putea de repede. După aceea, urmau mii de serpentine în munte pe care le străbătea cu douăzeci la oră şi îi trebuiau cel puţin şase ore ca să ajungă la Medellin.

Ploaia începuse din nou să cadă şi porni ştergătoarele de parbriz. Acesta, fiind murdar, deveni opac, dar nu avea chef să oprească să-l şteargă. De altfel, nici nu voia să încetinească. Această porţiune de drum, deşi dreaptă, era plină de gropi, în halul în care conducea, dădea în toate hârtoapele. Zgomotul puternic pe care îl scotea motorul se confunda cu scârţâitul suspensiilor şi se simţea ca într-un pat. Băutura îl făcea să mo-ţăie, conferindu-i un minunat sentiment de siguranţă. De altfel făcuse acest drum de atâtea ori, încât îl cunoştea pe de rost.

înaintea lui apărură câteva luminiţe. Mai întâi, era cabina de taxare plasată în mijlocul autostrăzii către care se îndrepta

13O

Coşmar Tn Columbia

vertiginos... Se încorda şi claxona puternic, de parcă ar fi vrut sa poată da la o parte cabina din drumul său. Singurul lucru la care nu se gândise era să pună frână. Cu cei optzeci de kilometri la oră ai semiremorcei, continua să sară din hârtoapă în hârtoapă.

Aproape ajuns la ghişeul de plată, Malko se pregătea să-l înfrunte cu mâinile goale'pe negrul cu macetă, când un huruit surd îl făcu să se întoarcă. De el se apropiau două faruri cu toată viteza. Un urlet sinistru de sirenă şi forma unui camion imens apăru la câţiva metri de el.

Fără să mai stea pe gânduri, se aruncă în şanţ în momentul în care camionul ajungea la cabina de plată. Funcţionarul nici nu mai apucă să iasă. Camionul o mătură ca pe o cutie de carton. Otero se pomeni o clipă în aer, apoi căzu sub botul monstrului. Malko era asurzit de zgomotul motorului, apoi îi văzu capul sub una din roţile din faţă pocnind ca un dovleac.

îl zări o fracţiune de secundă pe şofer apăsând frâna, cu gura căscată înt'r-un strigăt mut, apoi camionul lovi partea din spate a Land Rover-ului împingându-l până când acesta se înfipse în camionul din faţă care era în pană... Cabina semiremorcei, încastrată în ceea ce mai rămăsese din Land Rover-ul şi din camionul în pană, fu detaşată de remorca încărcată cu banane care se răsuci cu graţie într-o suită de explozii a cauciucurilor, în final, se răsturnă pe o parte, împrăştiind bananele pe asfalt şi blocând definitiv şoseaua.

Accidentul se derulase în mai puţin de douăzeci de secunde. Liniştea se aşternu din nou, fiind tulburată doar de câteva zgomote de ţevi sparte şi de fiare contorsionate. Din Land Rover şi din cabina camionului rămăsese doar un amalgam de fiare de aproximativ un metru şi ceva. Pasagerii din Land Rover şi şoferul camionului muriseră pe loc din cauza şocului înfiorător.

încă ameţit de norocul său, Malko se uită în jur. Nemaizărind Land Rover-ul, cele două vehicule înţesate cu oamenii Mexicanului vor face cale întoarsă ca să vadă ce s-a întâmplat. Nici vehiculele care se îndreptau spre Bogota nu mai puteau să treacă. Nu-i rămânea decât să o şteargă, orice-ar fi... Dar, neavând armă, era extrem de vulnerabil. Alergă până la

Coşmar Tn Columbia

131

Land Rover. Mirosul de sânge şi de benzină îi făcea greaţă. Din cabina camionului se auzeau gemete. Şoferul nu murise. Maşinile se opreau lângă remorcă blocând drumul.

Se aplecă peste grămada de fiare. Era un adevărat amestec de tablă şi de rămăşiţe umane. Pe neaşteptate, zări în mijlocul drumului un Uzi şi două încărcătoare. Le luă şi plecă numaidecât pe lângă şanţ. Nici unul dintre şoferii care se adunaseră la locul accidentului nu-i dădu atenţie.

în timp ce mergea, reflecta. Poliţia îşi va face în curând apariţia, însă prin partea locului, poliţiştii se aflau în slujba traficanţilor de droguri. Singura lui şansă era să-l găsească pe Dirty Shirt Harry şi să fugă cu avionul lui. Dispunea de un scurt avans, căci oamenii lui Pedro Garcia Velasquez îşi vor da seama imediat că nu a murit în accident.

Privi neoanele roşii ale restaurantului La Cantina care se vedeau pe colină.. Maşina lui era acolo, dar fusese sabotată... Trecu pe lângă răscrucea care ducea la motel, dar se uita întruna în urmă. Camioanele urcau spre Medellin fără să-l vadă, neştiind că la un kilometru mai departe vor fi nevoite să oprească, în depărtare, zări brusc firma luminoasă a unei benzinării, începu să fugă şi străbătu distanţa într-un timp record. Benzinăria era deschisă şi dispunea chiar de un restaurant mic şi un magazin. Ascuns în umbră, observă un telefon montat 'pe zidul exterior al restaurantului. După ce ascunse arma în şanţ, înainta în conul de lumină şi i se adresă chelnerului care îşi vedea de treabă după tejghea:'

– Aş putea să dau un telefon?

– Din păcate, domnule, nu funcţionează..., zise

columbianul.

Ghinion!

– Am rămas în pană, îi explică Malko, aş putea găsi un

taxi?

Bărbatul scutură din cap cu un zâmbet incredul:

– Abia mâine dimineaţă, domnule. Nimeni nu circulă

noaptea, căci este prea periculos. Dar există un hotei în

apropiere, La Cantina... Muy bueno. Şi este deschis.

Malko îi mulţumi şi plecă. Oamenii Mexicanului vor scotoci peste tot, iar benzinăria va fi primul loc unde vor veni. Trebuia să plece cât mai repede de aici. Iar pe jos, nu va putea ajunge prea departe, îi rămânea o singură alternativă. Se duse să-şi recupereze arma pe care o ascunsese în şanţ. Puţinele

132

Coşmar Tn Columbic

vehicule care se opreau erau nişte mastodonţi de treizeci de tone cu care nu va putea trece pe drumul spre topaipi.

în fine, apăru o furgonetă veche. La bord era un singur om care coborî să facă plinul. Malko aşteptă să termine, apoi veni pe lângă vehicul şi deschise portiera din partea pasagerului. Se suise deja când proprietarul apăru. Acesta se pomeni cu arma îndreptată spre el. Era un moşneag zbârcit cu o pălărie de pai pe cap. Rămase mut de uimire, în Columbia se găseau mulţi hoţi la drumul mare, dar nici unul nu era străin. Malko îl împinse înapoi cu ţeava armei zâmbindu-i politicos.

– Am'nevoie de furgonetă, spuse el.

Moşul coborî din ea fără să mai întrebe nimic. Malko demară, îl zări pe proprietar strigându-i pe angajaţii benzinăriei, însă el mergea cu viteza cu care îi permitea motorul ce horcăia. După ce parcurse vreo treizeci de kilometri, vira la stânga pe drumeagul de pământ bătătorit care ducea la Topaipi. II găsi după o oră şi se angaja pe el răsuflând uşurat. Furgonetă nu mergea prea repede, dar era mai bine decât să fi mers pe jos. Dacă El Mexicano nu ştia ce rol joacă Dirty Shirt Harry, însemna că nimeni nu îl va căuta la Topaipi. Nu putea să se bazeze pe Dirty Shirt Harry, chiar dacă exista o şansă dintr-o sută să mai fie încă în viată.

Farurile luminară arbuştii spinoşi şi copacii cu forme ciudate. Nu întâlni pe nimeni, iar satele pe care le străbătea erau adormite. Malko se uită la ceas. Era aproape miezul nopţii. Mai avea încă douăzeci de minute de mers. Verifică daca mai avea arma lângă el. în sfârşit, după trecătoare, apărură casele din lemn din Topaipi. Străbătu satul în viteză. După douăzeci de minute farurile luminară mica fermă a lui Dirty Shirt Harry. Coborî în ţipetele maimuţei care era legată cu lanţul şi bătu la uşă. Nu îi răspunse nimeni şi era o linişte mormântală. în depărtare, câinii lătrau, iar în noapte, muntele din apropiere domina peisajul cu formele lui negre şi ameninţătoare... Aşa cum se înţeleseseră, americanul trebuia să-l aştepte la avion.

Malko plecă în grabă, rugându-se să nu se rătăcească. Şerpui printre păşuni şi merse pe lângă masivul muntos, trecând mai multe bariere din lemn. orientându-se de bine, de

Coşmar Tn Columbia

133

rău. în fine, farurile luminară soclul din ciment al fermei arse odinioară de forţele subversive... Trebuia să o ia la stânga. La cinci sute de metri mai departe, zări în fine „pista" cu p formă întunecată în capătul ei. Era aparatul Piper Comanche. îi venea să strige de bucurie. Opri furgoneta lângă avion şi coborî. Uşa aparatului era încuiată. Se urcă pe o aripă şi constată că nu era nimeni în carlingă. Oare unde era mercenarul britanic?

Malko privi în jur şi distinse ceva care se mişca puţin mai departe, lângă gardul fostei ferme. Se duse să vadă ce este şi zări un cal priponit de un ţăruş. Era probabil mijlocul de locomoţie folosit de Dirty Shirt Harry ca să ajungă la pista improvizată. Dacă se afla prin împrejurimi, în mod sigur văzuse farurile. Malko se întoarse la avion şi aşteptă. Apoi se urcă în furgoneta şi făcu mai multe semne cu farurile.

Dar nu reuşi decât să alunge o pasăre imensă de noapte care zbură cu zgomot. Pe măsură ce timpul trecea, îngrijorarea lui creştea tot mai mult. Absenţa britanicului însemna că Yaakob Netamayu vorbise. Dirty Shirt Harry ori fusese răpit, ori ucis. Avea prea puţine alternative. Oamenii lui Pedro Garcia Velasquez îşi dăduseră seama de fuga lui şi vor face totul ca să-l prindă. Se vor gândi fireşte la avion. Văzu radioul de la bord. Malko înţelese că avionul avea un emiţător. Va reuşi în-tr-un fel sau altul să-l facă să funcţioneze. Poate că îi va anunţa pe cei din DEA sau agenţii CIA. Ar putea să-i trimită un avion în câteva ore. Malko se urc'ă pe aripa avionului şi puse mâna pe mâner, în momentul în care se pregătea să-l tragă spre el, se opri, ca avertizat de cel de-al şaselea simţ. Avea de-a face cu oameni feroce şi machiavelici. Dacă Dirty Shirt Harry dispăruse fără urmă, asta însemna că era mâna traficanţilor. Era prea frumos să lase avionul în stare de funcţionare.

Sări şi fugi până la furgoneta. Scotoci prin cabină şi găsi o frânghie lungă. Se întoarse şi legă un capăt de mâner, iar celălalt de bara de protecţie din faţă. Apoi se urcă la volan si porni motorul. Culcat pe banchetă, dădu în marşarier. După câteva secunde, vehiculul fu zguduit de o explozie violentă, iar parbrizul fu pulverizat de o ploaie de schije.

Malko se ridică. Carlinga avionului era doar o minge de foc... Traficanţii puseseră o grenadă la uşa aparatului, destinată probabil poliţiei sau armatei. Malko dădu repede în marşarier şi plecă. Incendiul lumină împrejurimile şi risca să atragă mulţi curioşi. Cu spaima în suflet,'se îndepărtă
2014-07-19 18:44
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • © sanaalar.ru
    Образовательные документы для студентов.