.RU
Карта сайта

Malko Productions Paris, Cauchemar en Colombie - старонка 14


Malko' smulse şi el Sieg-ul din toc. Cei doi alergau îmbrâncind mulţimea de curioşi şi făcând slalom printre maşini. Wayne împinse un poliţist care voia să-i bareze calea. Ologul coborâse de pe cărucior în timp ce camioneta pornea. Doi bărbaţi îl trăgeau de mâini ca să-l urce în vehicul ca pe un sac cu cartofi. Malko şi americanul nu puteau să ajungă vehiculul din urmă, iar traficul îi împiedica să-l urmărească. Wayne Maifort se opri brusc şi întinse braţele urlând la Malko:

– Shoot him! Shoot him!

Cei doi bărbaţi traseră amândoi odată, împuşcăturile se succedară ca la un stand de tir. Ologul parcă eră apucat de streche. Pe frumoasa lui cămaşă mexicană apărură pete roşiatice. Pălăria căzu. Unul dintre oamenii care îl ajutau să se urce în camionetă fusese nimerit şi se prăbuşi pe şosea. Dezechilibrat, celălalt îi dădu drumul ologului. Acesta se rostogoli pe asfalt, iar celălalt rămase întins cu faţa în sus, rănit

Coşmar in Columbia

"IO3

de moarte. Malko trăgea în continuare în camionetă. Văzu clar două urme de glonţ în geamul cabinei. Era blindată. Vehiculul dispăru pe caile 32.

Wayne Maifort se apropie cu paşi mari de oloc Strâmbându-se de ură, aplecă ţeava armei şi o descarcă îj capul mortului, urlând ca un apucat:

– Son of a bitch! Motherfucker!

Culasa pistolului Beretta pocni în gol şi rămase deschisă Lăsă braţul moale în jos şi se întoarse încet spre epavJ Chevrolet-ului, cu lacrimile Vostogolindu-se pe obraji. Cu ui| efort îngrozitor, reuşi să deschidă portiera dreaptă din faţă Ghemul de pe scaun fusese un om din care nu mai rămăses^ decât un amestec fără formă de carne şi de haine, sfârtecat i" grenadele ascunse printre portocale.

Wayne Maifort avea încă ochii roşii de plâns, iar statura impunătoare părea gârbovită. Bău pe nerăsuflate o jumătate da pahar de Johnny Walker. John Clifton tăcea supărat, iar îrf micul subsol domnea o atmosferă apăsătoare. Şeful centrale rupse tăcerea:

– Sincer vorbind, nu pot să vă cer acum să vă întoarcelj

acolo, îi spuse lui Malko. Nemernicii ăştia sunt mai puternic

decât credem. Era să murim amândoi. Afacerea a fos|

planificată la Medellin. Pe dumneavoastră vă voiau.

– întrebarea este de ce? zise Malko. Doar pentru faptul ci

am venit să-i provoc în propria vizuină? Sau pentru că au afla|

ce planuri avem în legătură cu Pedro Garcia Velasquez cârd

s-a înfuriat rău de tot?

Tăcerea era răspunsul cel mai bun.

– Habar nu am, mărturisi Wayne. Tipii ăştia omoară;

precum respiră. Şi nu văd cum ar fi putut afla... Ceea ce s-â

întâmplat astăzi seamănă cu o execuţie „obişnuită". Adică

tratamentul aplicat celor care îi sfidează. Numai că pot foarte

bine să mă înşel, se grăbi el să adauge.

Urmă încă'un moment de tăcere.

– O să mă duc, zise Malko. Am avansat prea mult. Dafl

trebuie să fim foarte precauţi. Dacă în trei zile nu primesc nicj

un semn de la Isabel Nieto, mă întorc la Bogota pe şosea şi î|

voi anunţa în trecere pe Dirty Shirt Harry.

1O4

Coşmar Tn Columbia!

Wayne Maifort schimbă o privire cu indianul.

– John, tu ce crezi?

– Că are curaj, zise Clifton zâmbind cu amărăciune. Dacă

mi-l aduceţi pe El Mexicano, vă voi ridica în slăvi cât veţi trăi.

Malko se simţi uşurat când din Fokker coborâră toţi inginerii petrolişti. Se duceau destul de rar la Bogota şi profitau ca să-şi facă cumpărăturile. Malko fusese practic acoperit de pachete. Când puse piciorul pe pistă, avea furnicături pe şira spinării. Avionul oprise mai departe de zborurile comerciale, iar câteva maşini îi aşteptau pe ingineri. După gardul cu grilaj zări chelia lui Miguel Botero. Poliţistul îi adresă un zâmbet călduros şi îi luă valiza.

– Am auzit ce aţi păţit, zise el. Au arătat la televizor. Este

prima oară când folosesc şmecheria asta. Sunt diabolici, în-

tr-adevăr. Am ştiut de la informatorii mei că Arbolito v-a urmărit

la Bogota.

– Ce mai e pe aici?

– Nimic'special. Dacă nu ieşiţi din casă, nu se va întâmpla

nimic. Dar nu trebuie să afle nimeni că sunteţi aici.

Şoseaua spre Medellin era plină de camioane şi le trebui mai mult de o oră ca să treacă prin pasul înconjurat de brazi, în Mazda era frig. Malko se gândi brusc la dezvăluirile lui Wayne Maifort.

– Ce părere aveţi despre Oscar Lopez-Triana? îl întrebă el

pe poliţistul columbian.

Miguel Botero clătină din cap.

– Pare foarte activ. A făcut manifeste împotriva traficanţilor

de droguri cu ajutorul unui prieten de-al lui, tipograf, pentru că

el nu dispune de buget.

– Este un om de încredere?

Columbianul zâmbi cu tristeţe.

– ;Aşa am crezut, însă domnul Maifort mi-a spus că nu este. în orice caz, nu i-am pomenit că v-aţi întors.

Avertismentul americanului i-a rămas lui Malko bine întipărit în memorie. Mergeau acum pe nişte serpentine incredibile către centrul oraşului. Străbătură străzi aglomerate, iar Miguel Botero opri în faţa unui imobil negru al cărui parter era ocupat

Coşmar în Columbia

1O5

de magazine. Malko îl urmă. Clădirea nu avea lift. La etajul aii treilea, intrară într-un apartament întunecos, neaerisit, ciif mobilier rustic şi o bucătărie minusculă.

– Aici veţi sta liniştit, zise poliţistul. A fost al mamei şi

nimeni nu ştie de el. Puteţi să folosiţi telefonul. Dacă vreţi să

luaţi un taxi, trebuie să faceţi câţiva paşi pe jos mai întâi. Şi la

întoarcere, la fel. Mă întorc diseară. Vom cina aici cu Teresa.

închise uşa în urma lui. Miguel nici măcar nu îl întrebase de ce s-a întors la Medellin. Se aşeză, gândindu-se dacă să o sune pe Isabel Nieto chiar acum. Până la urmă sună la Intercontinental.

– Sunt Malko Linge, zise el. Sun din Bogota. Am primit

vreun mesaj?

l se făcu legătura la recepţie, îi răspunse o angajată.

– Si. senor. V-a căutat Isabel Nieto. Este la piscină.

– Nu mi-a lăsat nici un mesaj?

– Nu.

închise. De data asta nu putea să mai aştepte. Sună la edificio Montecarlo. Isabel Nieto îi răspunse imediat:

– Malko! exclamă ea, mai mult decât încântată. Mi s-a

spus că ai plecat. Am fost dezamăgită. M-am întors la Medellin

special ca să te caut. Te invit să-ţi petreci weekend-ul la ferma

mea. Va fi o feria ganederia şi un meci de polo.

– Cu plăcere.

– Muy b/en! Vin să te iau de la hotel.

– Nu, zise Malko, prefer să ne întâlnim la tine. -

Ea râse.

– O să mă compromiţi. îţi aminteşti locul unde te-am trimis

ultima oară?

– Da.

– Trebuie să trec pe acolo ca să iau ceva. Ne întâlnim

peste două ore şi plecăm direct. Bine?

– Perfect.

După ce închise, avu o senzaţie ciudată: uşurare, tensiune, la care se adăuga o uşoară nelinişte. Această invitaţie nu putea fi decât semnalul de la Yaakob Netamayu. Acum zarurile erau într-adevăr aruncate. Se gândi la Dirty Shirt Harry şi la aparatul său Piper Comanche. în această ţară lipsită de comunicaţii, nimic nu era uşor de făcut.

Fu nevoit să formeze numărul de mai multe ori ca să obţină

1O6

Coşmar în Columbia

legătura cu Bogota. Maifort era într-o şedinţă, dar insistă să vorbească cu el. îndată ce îl auzi pe american la celălalt capăt al firului, zise:

– Gata. M-a sunat Leoaica. Plec într-acolo.

– /-/o/y cow! exclamă şeful centralei. Sper că...

Lăsă fraza neterminată. Malko reluă:

– Nu puteţi să faceţi mare lucru. Dacă nu mă duc. ar trebui

să mă întorc imediat. Dar vom afla curând dacă Netamayu ştie

ceva sau nu. Nu voi putea să mai comunicăm până când nu

mă voi întâlni cu Harry. încă nu ştiu când.

– Nici o problemă, zise americanul. Avem un avion care

aşteaptă pe aeroport. O să-l anunţ pe ambasador, în rest, vă

ţinem pumnii.

Tăcu. După o lungă tăcere, Malko îşi luă „rămas bun" şi închise. De acum înainte, trebuia să se descurce singur. Lua geanta de voiaj, îşi puse pistolul în ea împreună cu trei încărcătoare şi îi lăsă un bilet lui Miguel Botero prin care îl anunţa că a plecat la ferma lui Isabel Nieto.

Isabel Nieto purta un compleu din piele de căprioară cu franjuri, format dintr-o haină cambrată şi un pantalon foarte strâmt evazat, o bluză albă descheiată foarte mult, o pălărie şi ochelari de soare. Pe caile 51 B, oamenii se opreau cu respiraţia tăiată la vederea şoldurilor care se balansau sub ochii lor. Doi funcţionari îi puneau un pachet enorm în maşină, plus geanta lui Malko.

– Vamos, zise ea pur şi simplu.

Se urcă la volan şi traversă canalul, luând-o spre sud. Malko o întrebă imediat:

– Ai primit veşti de la Yaakob?

Ea dădu_din cap că primise.

– Da. (îi aruncă o privire.) Ce aveţi de discutat amândoi?

Mi se pare că îi vinzi arme?

Era acoperirea lui Malko. Aşadar, operaţiunea era în curs. Privi magherniţele din jur, în timp ce începeau să urce pantele ce duceau la Rio Negro.

– Este la fermă?

– Nu. zise ea. Mi-a făcut o scurtă vizită.

,ii – Unde este?

Coşmar în Columbia

107

– Nu ştiu. Nu mi-a spus. Dar va veni. Ţi-e teamă că o să te

plictiseşti cu mine?

îl fixa cu o privire provocatoare, iar el o mângâie pe picior. Ea se întoarse brusc şi murmură ca o pisică mulţumită:

– Am o surpriză pentru tine.

Brazii defilau de-a lungul drumului. Din acest moment se lăsa numai pe mâinile lui Yaakob Netamayu. Dacă mercenarul israelian se hotărâse să-l trădeze, surpriza care îl aştepta la ferma Isabelei Nieto se anunţa foarte urâtă. Pedrd Garcia Velasquez îşi trata duşmanii cu o ferocitate de nedescris. Acolo, Malko nu avea plasă de siguranţă. Arma lui îi asigura o apărare destul de fragilă în această ţară a violenţei.

Isabel Nieto ajunse în vârful trecătoarei şi începu să coboare spre Rio Negro. Deschisese aparatul de radio, iar ritmurile de salsa îi spărgeau timpanele. Din când în când mai lua câte o bomboană de ciocolată franţuzească din cutia de alături şi o mesteca cu o poftă senzuala. De mult nu se mai simţise Malko atât de singur.

1O8

Coşmar în Columbia

Oapitolul XII*

Ferma Isabelei Nieto apăru în capătul unui lung drum drept şi plin de praf, pe care se hurducau de când părăsiseră autostrada Medellin – Bogota, în urmă cu o oră. Malko se uitase la kilometraj şi calculase că, în linie dreaptă, nu puteau fi la mai mult de patruzeci de kilometri de moşia Napoles, proprietatea lui Pedro Garcia Velasquez. Peisajul era mult mai tropical, cu bananieri, cu păşuni împrejmuite de păduri şi turme de zebu. Chiar înainte de a ajunge la fermă, Malko văzu în dreapta lui o mică arenă din lemn şi un ţarc unde se învârteau câţiva cai. Isabel Nieto intră pe poartă şi se opri în mijlocul unei curii pavate.

Se vedea că tânăra era înnebunită după cai. Curtea era înconjurată de grajduri în care erau pe puţin douăzeci de animale. Clădirea în sine, tencuită în alb, cu un turn rotund foarte mare, avea o formă complicată.

Câţiva peoni se grăbiră să dea jos bagajele din maşină. Malko observă atunci un Montero negru cu geamuri fumurii garat sub un şopron. Isabel Nieto îi adresă un zâmbet înfocat.

– Cred că avem musafiri.

Malko nu-i răspunse. Vehiculul semăna cu cel al Melindei Avila, pe care îl văzuse la Puerto Boyaca. Iar tânăra – dacă într-adevăr era maşina ei – nu putea fi decât cu Pedro Garcia Velasquez. La urma urmei, acesta o cunoştea în mod sigur pe Isabel Nieto, chiar dacă nu se înfruptase din farmecele ei. Medellin era în fond un sat mai mare. Nu-i va trebui mult timp Mexicanului să adune doi şi cu doi. în caz că se ivea vreo problemă, Malko se pomenea în fundul regiunii Magdalena Medio, fără speranţa de a-i sări cineva în ajutor. Isabel nu avea nici măcar telefon ia ferma ei.

Murind de căldură, stăpâna casei se duse în casă. Malko o urmă, încordat şi gata să acţioneze. Intrarea dispărea sub şei,

Coşmar Tn Columbia

1O9

sub harnaşamente şi costume de polo. Merseră pe un culoar care ajungea într-un salonaş despărţit de bucătărie printr-un perete subţire, unde domnea o răcoare plăcută.

Pe canapea stătea o femeie în costum de călărie, cu nişte cizme negre înalte şi pantaloni din piele de aceeaşi culoare. Era Melinda Avsjla.

Privirea lui Malko coborî de la trăsăturile regulate ale feţei, la bluza albă pe sub care se distingea dantela unui sutien cu jumătate de cupă negru. Tânăra părea la fel de surprinsă ca şi el, încercând în mod vădit să-şi amintească unde îl mai văzuse. Isabel Nieto făcu prezentările.

– Malko, un prieten de-al lui Yaakob. Melinda a venit

pentru meciul de polo de mâine.

îşi strânseră mâinile. Avila schiţă un surâs.

– Mi se pare că ne-am mai întâlnit undeva. Oare nu era la

Bogota, la Tequendama?

– Ba da, zise Malko.

O lucire veselă străbătu ochii tinerei femei.

– Acum îmi amintesc...

Isabel se îndreptă către peretele din spatele lor şi deschise un soi depblon din lemn. Un nechezat îl făcu pe Malko să se întoarcă, în deschizătură apăru capul unui cal, iar Isabel se grăbi să-l laude.

– El este Bolivar, roibul meu preferat. Vedeţi, face parte

din familie.

Ciudat lucru: staulul lui Bolivar era învecinat cu salonul. Stăpâna lui îl mângâia, iar el bătea din copită pe gresia roşie. Isabel îi împinse capul înăuntru şi trase oblonul. Se întoarse către Melinda.

– Vino să-ţi arăt ce i-am cumpărat.

Cele douâ'femei ieşiră, iar Malko îşi turnă un pahar de aguardiente. Stătea pe un vulcan. Ce făcea dacă venea şi Pedro Garcia Velasquez? Nu se gândise încă ce atitudine să adopte, când cele două femei apărură. Se instalară pe o canapea. Imediat, Malko simţi că atitudinea Melindei se schimbase. Era mult mai rece şi îi ocolea privirea, l se părea că Isabel Nieto îi spusese că îi plăcea de Malko sau poate că ghicise singură... Rămase mută, cu nasul în paharul de Cointreau. El

l IO

Coşmar în Columbia

încercă să înfiripe o conversaţie, însă tânăra îi răspundea monosilabic. Dimpotrivă, Isabel părea foarte veselă. Când ieşi, Malko o ajunse pe culoar.

– Ce face prietena ta? o întrebă el.

Ea îl privi cu ironie.

– Este amanta celui mai bogat om din ţară. Şeful lui

Yaakob.

– Vine şi el?

Nu se putuse abţine să nu pună această întrebare. Isabel zâmbi şmechereşte.

– Nu cred că ai vrea să afle cu cât îi vinzi armele lui

Yaakob, nu-i aşa? Fii liniştit, sunt puţine şanse ca să vină. Are

multă treabă la fermă, iar calul lui aleargă mâine la Puerto

Triunfo.

– Dar Yaakob?

– El vine pe neaşteptate, la spune-mi, i-ai făcut curte

Melindei?

– Da, am curtat-o o dată.

Isabel îi adresă un zâmbet carnasier.

– Eu mi-am dat seama imediat că vrei să mi-o tragi... Şi ea

a văzut şi a fost decepţionată. Mi-a spus că nu se mulţumeşte

cu firimiturile mele.

Malko simţea că se sufocă.

– Dar nu a venit pentru mine!
2014-07-19 18:44
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • © sanaalar.ru
    Образовательные документы для студентов.